Romanul e mort dupa injuraturi

De ce? Singura explicatie pe care o pot vedea este ca avem in sange microbul de a spurca lumea. Avem cele mai variate injuraturi din lume. Un roman iti poate fute mortii, biserica, cristosul, pastele, norocul, crucea si multe altele. El isi poate folosi pula cum nici un alt actor de filme porno din lume nu ar fi in stare dar si-ar dori.
De cate ori nu vi s-a intamplat in trafic sa cititi injuraturi pe buzele soferilor. In special pe acelea ale taximetristilor. Aceia au un mod aparte de a-si misca buzele, ca si cum ar incerca cu sarguinciozitate chiar sa faca ce zice el acolo. Se pare ca el chiar isi doreste sa se transpuna in actiunea pe care o spune.
Cert este, ca injuraturile in ziua de azi, au ajuns un mod de a fi si de a caracteriza. Injuraturile gen pastele matii, crucea matii, norocul, pizda masii si chestii in genul apartin traditionalistilor, parintilor nostri si celor mai batrani, cei care folosesc injuraturi gen, s-o fut pe mata/ mortii matii suntem noi, astia tineri, dupa 83-86.

Mic ghid turistic Brasov

Municipiul Brasov, resedinta judetului cu acelasi nume, este regasit in partea central-estica a tarii noastre, chiar la poalele varfului Tampa. Conform ultimelor statistici, acest oras se intinde pe o suprafata de 267.2 km² si are aproximativ 227.961 de locuitori.
Din punct de vedere arhitectural, orasul se imparte in doua parti distincte: zona de influenta baroca ce se poate regasi atat la poalele varfului Tampa cat si in zona masivului Postavaru, si zona “moderna”, intinsa de blocuri, fabrici, etc. Principala atractie a municipiului Brasov este, de departe, cartierul Schei, care chiar si in ziua de astazi este plin de farmec. Aici se pot observa o serie de numeroase de constructii si obiecte cu o varsta considerabila.
Prima atestare documentara a orasului Brasov are loc in anul 1235, sub numele de Corona. In anul 1252 acelasi Brasov este mentionat in diverse documente istorice sub numele de Barasu, urmand ca in 1288 sa primeasca numele pe care il foloseste si astazi. Despre cel mai important oras din Transilvania evului mediu se spune ca ar fi dominat in adevaratul sens al cuvantului intreaga viata economica intre secolele XIV-XVI. Fiind o activitate infloritoare, Brasov a devenit unul dintre cele mai renumite orase de la vremea respectiva datorita trocului cu produse de calitate excelenta dar si pentru armele ce se fabricau in aceasta zona.
Constructia orasului, la acea vreme, a fost facuta conform celor mai inalte standarde cunoscute. Fiind in primul rand o cetate, zidurile, bastioanele sau turnurile de aparare erau completate de piete, depozite sau chiar pravalii! De asemenea, din vechiul Brasov nu lipseau nici bisericile, spitalele, si evident, nici hanurile!
Numeroase cladiri construite la vremea respectiva sunt pastrate si pot fi vizitate chiar si in ziua de astazi! Biserica Neagra (construita in anul 1477) este, de exemplu, cea mai mare cladire in stil gotic din sud-estul intregii Europe. Acesteia i se adauga si bine cunoscuta Piata Sfatului, Casa Sfantului, Biserica Sf. Nicolae, dar si Biserica Bartolomeu (cea mai veche cladire in stil Romanic).
Desi nu sunt localizate in municipiul Brasov, atat Castelul Bran, cat si Castelul Peles sunt adevarate lacase de cultura si civilizatie. Construit chiar in varful unei stanci, in anul 1378, Castelul Bran a fost ridicat cu scopul de a deveni atat un turn de aparare cat si unul de control al intregului traseu comercial ce lega provincia Valahia de Transilvania. Amplasat in Sinaia, Castelul este primul castel construit vreodata cu sistem de incalzire centrala si electricitate. Majoritatea tablourilor pictate de regina Izabel (cunoscuta pentru talentul sau in ceea ce priveste arta) sunt amplasate in diverse camere ale constructiei. De mentionat ar mai fi si faptul ca, pana la revolutia din anul 1989, castelul cu 160 de camere a fost folosit drept refugiu privat de catre mai multi lideri! Dintre acestia ii amintim pe Richard Nixon, Gerald Ford, Moamar Gadafi si Yaser Arafat.
O excursie la Brasov nu este deloc dificil de planificat. Exista diferite hoteluri sau pensiuni care ofera cazare in conditii absolut impecabile la preturi mai mult decat acceptabile.

Caministii de la ASE o ard mai frumos ca cei din Poli

Eram ieri in trecere cu Puciu pe la caminele de la ASE din Crangasi. Muzica era nedescris de tare, mirosul de gratar foarte ok si multe fete. Se pare ca oamenii incinsesera de un gratar de pomina. Locul era perfect. Aveau 2 foisoare mari, 2 gratare mari din caramida, spatiu gramada si tot ce le mai trebuia. Nu stiu care au fost primii cu gratarul, insa pe la ora la care trecusem eu pe acolo, deja cobora lumea de prin camine sa ia parte la petrecere. Totul se intampla exact ca in filmele americane cu high school life. Se duceau toti si toate fara sa cunoasca pe cei care au pornit gratarul, dar pusi pe distractie. Acolo chiar era o comunitate de tineri care vroiau sa se distreze; asta in anti teza cu cei din regie care o ard in bisericute prin camin

Monolog pe străzi pavate cu dorințe

Dacă m-aș așeza pe trotuarul înghețat de visuri  și aș asculta în tăcerea apăsătoare… tot ceea ce gândul meu șoptește în valuri , cred, că aș ajunge să mă înec în propriu-mi monolog interior.
Aș sta așa, liniștită cu fundul în zapadă, nebăgând de seamă frigul ce e din ce în ce mai crud cu mine, nici pe oamenii supărați și încruntați ce nu mai au timp să se mai oprească și să mai ofere un zâmbet cald unui om care simte că se prăbușește în neștire. Nu aș mai băga de seamă mașinile zgomotoase ce se întrec zi de zi pe aceleași bulevarde înecate în coșmaruri ori minciuni prea frumoase pentru a fi dezmințite, nu aș mai da crezare timpului ce simt că nu mai are de gând să se oprească și care, fără pic de considerație mă plimbă pe tot felul  de cărări întunecoase, la capătul cărora nu găsesc generica și mult dorita “lumină”.
Aș vrea să stau așa, să se uite trecătorii la mine ca la vreun extraterestru și să inspir aerul necopt și îmbâcsit cu dorințe neîmplinite.
Și atunci când se ajunge la asta… ce are să îmi treacă prin gândul meu? Vă spun eu ce.. valuri de dorințe , pline de iubire, pline de aspirații și de realități de care sunt cât de cât conștientă.
Gândul meu va fi plin de voi toți, va fi plin de tipul ce m-a stropit când a trecut cu mașina în viteză azi dimineață și care nu a ținut cont că eram îmbrăcata într-o culoare deschisa, de proful de mate, de bătaia cu bulgări de azi din clasă, de el, de tine, de frigul ce îmi încleșteaza mâna de fiecare dată când apăs butonul play la mp3, de fiecare șofer care mă înjură atunci  când alerg pe trecerile de pietoni ca să nu întarzii la ore ( vezi, timpule dacă ești nesătul de mișcare ce pățesc oamenii din cauza ta?), va fi plin de tot ceea ce vreau și ce nu pot avea, de ceea ce am și ce nu mă mulțumește, de ceea ce îmi este dor și de care știu că nu am să mă satur niciodată.
Sufletul meu va fi inundat de emoție și răceală, de dorință și resemnare de trecut , prezent și viitor.
Pentru aceasta nu îmi trebuie o oră, un an, o săptămână, îmi trebuie doar o clipă, o amărâtă de secundă, care se transformă mai apoi într-un timp nedefinit.
Dar astăzi dacă m-aș așeza în zăpadă, nu numai m-aș gândi la voi, dar și la ceea ce mă face pe mine fericită. Astăzi mai mult ca oricând sunt dispusă să mă gândesc  la asta, pentru că acum toți de lângă mine .. mai mult sau mai puțin sunt fericiți și asta.. mă face și pe mine să zâmbesc.
Clipa de meditație în schimb s-a frânt în praf de zăpadă, e timpul să mă ridic și să îmi văd de drumul spre casă, e timpul să las gândurile să își urmeze cursul normal .. până când iar .. vor avea nevoie de un tăcut monolog…

Cluj-Napoca, oras de legenda

Cea dintai atestare documentara a localitatii a fost imediat dupa cucerirea Daciei de catre romani, in anul 107, sub denumirea de Napuca, mentionata in scrierile sale de Ptolemeu. Inca de pe atunci, datorita asezarii intre munti, devine o importanta asezare urbana in timpul domniei imparatului roman Hadrian, reprezentand o zona strategica pentru acestia.
Deloc ferit de atacurile tatare, Clujul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa pe timpul imparatului Sigismund de Luxemburg care a acordat orasului, in anul 1405 statutul de oras liber . Cetatea Clujului a fost una dintre cele sapte cetati medievale sasesti din zona Translivaniei. Denumirea de Cluj s-a incetatenit in special dupa ce in 1918 devine parte a Regatului Romaniei, iar in 18 octombrie 1974 municipiului Cluj i s-a atribuit numele de Cluj-Napoca pentru a eterniza denumirea acestei stravechi asezari romanesti.
Dezvoltarea economica, mestesugurile si comertul au ridicat cetatea medieval la rang de mare asezare transilvaneana cu o arhitectura traditionala care s-a pastrat pana astazi. Cu o populatie numeroasa, Clujul devine capitala Transilvaniei si dezvoltarea sa culturala, economica si sociala a inflorit sporind aparitia unor institutii importante: Liceul Unitarian, Opera Romana, Palatul de Justitie, Palatul Primariei construite in acelasi stil arhitectonic medieval. Situat in zona centrala a Transilvaniei, inconjurat de munti cu un specific aparte strajuit la sud de Dealul Feleacului cu recunoscuta rezonanta istorica, municipiul Cluj – Napoca reprezinta un loc potrivit pentru petrecerea concediilor, pentru drumetii sau vacante de vis.
Vremea in Cluj este influientata de clima temperata. Toamna si iarna se resimt influientele climatice atlantice de vest, iar primavera paseste pe aceste meleaguri la mijlocul lunii martie. Verile calduroase garanteaza posibilitatea de a strabate muntii din imprejurimi, padurile cu poteci racoroase. Pe dealurile din imprejurimi se pot intalni o serie de plante rare cum ar fi: papucul doamnei, stanjenelul si capsunica. Pe timpul iernii se pot practica sporturile hibernale pe partii amenajate sau pe dealurile domoale si colinele cu inaltimi ce nu depasesc 600m. Spatiile de cazare pentru turisti sunt oferite de hotelurile din municipiu sau de casele de vacanta, pensiunile sau cabanele amenajate in stil traditional sau modern unde confortul te imbie sa revii ori de cate ori doresti o evadare din cotidian.
Pentru a sti cum sa te pregatesti pentru concediul din timpul verii sau din timpul iernii este bine sa stii prognoza meteo pe 10 zile, astfel incat sa fii pregatit pentru orice situatie. Fie ca doresti sa strabati cu pasul frumusetile naturii, sa asculti clipocitul lin al Somesului Mic ce strabate Clujul sau sa iti limpezesti gandurile in fosnetul padurii vei fi oricand binevenit in aceste locuri. Clujul insa iti ofera si alte oportunitati de petrecere a timpului liber in frumusetea luxurianta a Gradinii Botanice; teatrul cu un repertoriu bogat iti poate infrumuseta serile de concediu sau pur si simplu poti sa te bucuri de frumusetea arhitecturii medievale plimbandu-te pe strazile pavate si bine intretinute ale municipiului, sub clar de luna sau ascultand scartaitul zapezii sub talpi. Zona frumoasa si insolita a Clujului reprezinta una dintre perlele Transilvaniei apreciata de turisti romani sau straini in orice perioada a anului.

Acorduri perfecte…

Ascult într-un colț al camerei mele, în tăcere, ecourile acute ale melodiei ce cândva m-a făcut să mă cutremur, fară cuvinte, fără urme ,fără suspin.. ascult cum vioara provoacă în oglindirea amintirilor mele urme, ce nici eu, nu vreau să le uit.
Sunet de pian, concert de clape stridente ingroapă în subconștientul meu jurăminte ce am crezut că le pot ține, aceeași armonie ce știu că m-a făcut să mă simt mică și vulnerabilă în fața acordurilor îmbătate în destăinuiri mirifice de visare…
Și acum pot spune cu oarecare nepăsare că încă mă afectează amintirea, ecoul impregnat  în adâncul trecutului meu , știu că mereu voi purta ca un tatuaj cusut în culori deschise și calde această melodie, această promisiune care am făcut-o eu pentru mine, am să o iubesc pentru că ea este vinovata vieții mele, ea este muza picturii ce a terminat de prins contur cu ceva vreme în urmă.
Sunet bland de apă, stropi fragezi și timizi ce parcă îi simt mângâindu-mi chipul, le simt atingerea pe obrazul meu ce acum, e ars de frig, simt cum căldura vieții din ei mă fac să zâmbesc, mă fac să îmi amintesc de ce am făcut ceea ce am făcut, de ce am iubit cum am iubit, de ce am urât cum am urât, de ce am decis să port pe buze aceeași mărturie caldă, ce însuma întreaga mea existență, intregul meu spirit.
Când închid ochii pe aceste acorduri blânde,parcă, doar așa pot să ma văd , ca o umbră ștearsă, plimbându-mă prin parcul verde, alergând ca și lumina fragilă a razelor de soare, vara, printre frunzele înverzite de simțire… doar așa pot să fiu una cu ploaia, pot să iubesc fără regret, pot să ard în pielea ta numele meu, nume ce tu ai să-l porți precum o pasăre își poartă penele, acum pot să mă uit în ochii cerului și îi pot șopti o mie de povești de viață, pot picta tablouri pline de înțeles sau poate, doar pot ca orice om … trăi.
Suntem eu și cu ea.. două reflexii într-o oglindă, într-o pereche de ochi, într-un suflet…
Eu și cu ea.. două petale ce ieri au prins culoare și azi se ofilesc  în lumina geamului plin de praf și murdar de urme..

Nimic

În seara asta am învățat că cel mai important lucru în viață e să ai pe cineva aproape mereu, un prieten sau familia.. nu contează cine. Atâta timp cât știi că acel cineva va reuși pentru o clipă să te facă să zâmbești.
În seara asta am învățat să apreciez ce am lângă mine , să nu mai doresc lucruri imposibile, să mă bucur de ce am, cât îl am.
Am aflat că timpul nu va fi mereu acolo pentru sufletul meu, că o șoaptă nu va dăinui pentru eternitate în mintea mea… că sufletul meu se maturizează o dată cu mine, că mâine dimineață va fi așa cum vreau eu să fie.
Am văzut că și cafeaua ce stă în cană , pe masă , ascunde o poveste, ce eu ca un scriitor responsabil ce sunt o scriu chiar acum , când aștern aceste cuvinte. Cafeaua este cea care mă sărută dimineața și îmi spune încet, la ureche că trebuie să mă las de visat cai verzi pe pereți.
Tot în seara asta am decis că nu am să nu mă mai duc eu după timp, ci să vină el după mine.
Azi și numai azi mi-am amintit de ce trăiesc, de ce mă iubesc cei ce mă iubesc, de ce mă urăsc cei ce o fac și de ce merită să scriu cuvintele astea AICI.

Un nou fel de ursitoare

De curand au inceput sa fie la moda un nou fel de evenimente, de aceasta data unele destinate marcarii venirii pe lume a unui nou copil Este vorba de petrecerile cu ursitoare, un obicei care, dupa cum s-ar putea banui, are adanci radacini in trecutul romanilor.
Cele trei tinere, caci trei sunt la numar, vin invitate la diverse petreceri de botez si aduc cu ele numeroase daruri simbolice pentru copil nou-nascut pe care nasa sa le poate pune in apa de imbaiere de dupa botez. Asa de pilda ele ii ofera seminte de mac pentru un somn linistit, de grau pentru bogatie si de orez pentru noroc. O pana alba se da pentru ca cel mic sa mearga usor iar oul vine ca un dar pentru mostenitori sanatosi. Si cum altfel, dintre daruri nu puteau sa lipseasca, uleiul pentru a se ridica deasupra tuturor relelor si aghiasma pentru protectia divina a Celui de Sus.
Batranii povesteau  ca dupa cum prevestesc ursitoarele ca va fi traiul nou-nascutului, asa se va si intampla. Totusi, acum ursirea  a devenit ceva aproape simbolic dar care, asemenea multor altor obiceiuri s-a pastrat si ofera  celor prezenti darul unor frumoase amintiri iar ursitului un simbol al unei vieti pline de frumos si bunatate.
Dar ursitoarele nu sunt simple actrite venite pentru a onora un contract. Ce fac aceste ursitoare, fac cu drag si cred ca orice este facut cu inima buna se va implini asa precum si ursitoarele prevestesc cu bucurie un viitor stralucit pentru cel nou-nascut.
Batranii de la sate spuneau ca daca se intampla ca vreun muritor care nu este curat la suflet sa le vada sau sa paseasca pe locul unde au incins ele hora, acesta se imbolnaveste de “luat de Rusalii”, boala de care se poate scapa doar prin descantece sau prin intrarea in Hora Calusarilor. Dar vechile traditii nu mai sunt de actualitate pentru ca acum cele trei ursitoare au facut marele pas in era moderna si ele asteapta sa fie invitate la petrecerile de botez ale celor mici pentru a le ura de bine si a le prevesti un viitor frumos si luminos.

talpa atinge pământul

Attali, jubilatoriu: ‘Un secret nu va mai putea fi ţinut decât dacă nu e spus absolut nimănui. Folosirea acestor camere [video] va fi norma. Absenţa lor va fi excepţia. Nici o conversaţie telefonică nu se va mai putea desfăşura fără a fi simultan una video; refuzul va fi suspect; părinţii îşi vor supraveghea copiii; îndrăgostiţii îşi vor urmări partenerii; angajatorii îşi vor urmări angajaţii; nimeni nu-i va mai putea ascunde cuiva unde se află; nici un act intim nu va fi la adăpost de o cameră video. Fiecare va petrece chiar mult timp filmându-se, povestindu-şi viaţa, celorlalţi şi lui însuşi. (…) În pofida a ceea ce prevedea filozoful Michel Foucault, care s-a înşelat mult cu siguranţă, fiinţa umană nu va deveni un obiect de observaţie al unei puteri, ci un subiect observându-se pe sine şi supraveghindu-şi apropiaţii. (…) Într-o primă instanţă, această evoluţie va civiliza probabil lumea.’
 Mi-am spus de multe ori: Cioran a murit la timp. Un noroc… Moartea lui marchează – cu precizie – sfârşitul unei epoci şi debutul alteia. Anii ’90 nu sunt doar începutul istoric al ‘globalizării’: sunt debutul noilor tehnologii, sfârşitul epocii discreţiei, falimentul spaţiului privat, sfârşitul cultului roman al existenţei înţelese ca otium.

Nu mi-l imaginez cu un laptop în faţă. Ar fi fost amuzat şi dezgustat de maşinăria din plastic. Nu-l văd cărând după el un telefon, pe care să fie sunat în momentele de reverie din Luxembourg, Boulogne sau Jardin des Plantes (cedrul pe care-l celebra în fiecare an, cu câţiva amici, ţinând un discurs şi închinând un pahar lângă trunchiul său imens, fiindcă, plantat pe la 1700, supravieţuise agitaţiei de la Versailles, asediului cu Grosse Bertha, bombardamentelor aviaţiei americane, şi istoriei…). Nu-l văd nici explorând ‘internetul’, pubelă a lumii şi paradis al informaţiei, din care n-ar fi remarcat-o decât pe prima. A scăpat, în fond. Chiar cu televiziuni, maşini şi toate celelalte, oamenii aceştia au trăit într-un fel de secol XIX prelungit.

 Tihna lui de cloşar. Până la capătul vieţii, nimeni nu l-a deranjat, nu i-a aglomerat zilele cu informaţii esenţiale de care n-avea nevoie. Nimeni nu l-a oprit pe stradă să se fotografieze cu el. Nu a pătruns nimeni, în sfârşit, în clinica unde-şi trăia sfârşitul, să filmeze pe ascuns, cu telefonul, epava care devenise.

Nu-s deloc mândru de epocă. În acelaşi timp sunt conştient de ea; n-aş schimba-o cu nici o alta. E epoca mea. O îmbrăţişez cu silă, ca pe rudele bătrâne care miros urât. Am pierdut spaţiul public (‘the commons’), vom pierde curând spaţiul privat. În acelaşi timp, tot ce pulsează în ea, jetul de viaţă, zoaie şi lumini reci mi-e necesar, mi se pare uneori că ascunde nu ştiu ce mister. Şi pesemne ascunde. Am senzaţia aceea, care ar trebui omologată undeva: senzaţia de prag. Pe prag, cei de afară îţi strigă să nu intri, cei dinăuntru, cu indiferenţă, te poftesc. Asta e senzaţia capitală a epocii noastre. Trecem spre altceva. Nimeni n-o să ne ia trecerea asta. O să scriem despre ea. O vom însoţi. Avem deja piciorul în aer; coboară; talpa atinge pământul.

Nedumeriri

De doua zile n-am mai stat fata in fata cu sfatuitorul meu de taina,calculatorul.
Pur si simplu. am cautat in sufletul meu raspunsuri la niste intrebari uzuale si nu le-am gasit.
De ce la 50 de ani trebuie sa-mi fie frica de ziua de miine?
Fiindca e recesiune! zice televizorul.
De ce nu pot sa-mi mai cumpar mere de aceeasi bani pentru o saptamina,ci doar pentru 3 zile?
Fiindca e recesiune! zice televizorul.
De ce nu-mi gasesc medicamentele pentru diabet? Ei, aici ma lamureste din nou televizorul,dar mai pe larg.
Am mare noroc,ca sa zic asa! Daaaa! Pai da,ca e ziua luptei impotriva diabetului si traiul asta
bun dubleaza anual numarul diabeticilor.
Ma intreb, dupa un an de recesiune,viitorilor diabetici cu imprumuturi in banci,cu pensii mari din care vor cumpara doar vise,le vor mai trebui medicamente? Sigur nu!!
Evrika!! Desteapta sint !! Mi-am gasit macar un raspuns.Tot e bine.
Pai , in loc luminos, in loc cu verdeata,unde nu e suspin, pancreasul functioneaza perfect.
Hai ca m-am mai linistit….

4 tipuri de servicii indispensabile soferilor

Ca circulatia pe drumurile publice nu a fost niciodata sigura sau ieftina in Romania, asta e deja un lucru arhicunoscut. Starea drumurilor, alaturi de pretul benzinei, dar si de gradul de civilizatie al soferilor, sunt factori care pe termen lung, fac ca preturile/costurile totale de intretinere si circulatie ale unei masini sa fie destul de mari. Acest lucru nu i-a impiedicat pe unii intreprinzatori sa isi dezvolte afaceri in acest domeniu, bazate pe implinirea nevoilor soferilor. Astfel, au aparut service-urile auto, firmele de tractari auto, scolile de soferi sau firmele care ofera piese de schimb pentru autovehicule.
  • Service-urile auto. Desi mai exista mecanici care efectueaza reparatii la fata locului in cazul vehiculelor imobilizate involuntar, exista cazuri in care fara ajutorul unor instrumente/masini speciale, nu ar putea fi finalizate reparatiile. Utilitatea lor e indiscutabila, indiferent din ce unghi de vedere se pune problema reparatiei masinilor.
  • Firmele de asistenta rutiera. Activitatea lor principala se bazeaza pe oferirea unor servicii de tractari auto dar si de acordare a asistentei rutiere in cazul autoturismelor care nu mai pot fi miscate din locul de unde au fost imobilizate. Astfel de servicii sunt indispensabile, in special pe arterele aglomerate, acolo unde orice defectiune care duce la imobilizarea unei masini pe carosabil poate perturba serios fluiditatea traficului.
  • Scolile de soferi. Utilitatea lor este fara indoiala indiscutabila. Fara existenta unor astfel de scoli de soferi (indiferent ca sunt particulare sau de stat), nu s-ar mai putea vorbi de circulatia pe drumurile publice, intrucat nimeni nu ar avea permis de conducere.
  • Magazinele de piese de schimb. Indiferent ca vorbim de piese micute –in genul bujiilor sau al pedalelor – sau de piese marii sau de accesorii – in genul troliilor cumparate de firmele de tractari auto Bucuresti sau de cauciucuri, utilitatea magazinelor de piese de schimb este la randu-i indiscutabila. Fara piese de schimb functionale, circa 90% dintre cazurile care se prezinta la service-urile auto nu ar putea fi rezolvate/finalizate.