Eu consider despre mine ca sunt o persoana introvertita. Nu imi place sa ies in evidenta, dar ma simt foarte bine cand actiunile mele sunt apreciate. Imi place sa vorbesc cu oamenii si sa aflu lucruri noi. Sunt tot timpul la curent cu stirile si cu noutatile. Imi place sa fac parte din grupuri de oameni inteligenti si activi. Imi place sa fiu organizata, pana la ultimul detaliu.
In articolul acesta vreau sa povestesc despre cum m-am decis sa imi fac ordine in viata, respectiv sa imi stablilesc un scop si mai multe obiective care ma vor ajuta sa imi indeplinesc scopul impus.
Nu o sa detaliez care este scopul meu si nici pasii pe care ii voi urma.
O sa povestesc putin despre cum m-am decis sa incep.
Anul 2014 va fi cu siguranta anul meu. Ma pregatesc cu pasi marunti sa devin miresica, iar apoi sotie. Am doar 22 de ani, dar m-am decis ca persoana care este zi de zi alaturi de mine este cea pe care o vreau toata viata aproape, si la bine si la rau. Asa ca am hotarat sa devenim sot si sotie si prieteni pe viata, cu acte in regula.
Inainte sa ne gandim la pasul acesta, am facut un alt pas. Ne-am mutat impreuna. Pe langa micile sicane, treaba merge ca pe roate. Nici nu imi mai imaginez cum ar fi sa fiu din nou pe cont propriu. (Vreau sa sublinez inca de pe acum, daca s-a interpretat astfel, ca scopul meu final nu este acela de a ma casatori. Acesta este un pas, dar scopul este mult mai maret.)
Dupa cum am precizat, fiind o fire foarte organizata, mi-am dat seama ca pentru a prinde viata in propriile mele maini, am nevoie de un plan stabil, clar, urmarit in detaliu si realizabil.
Este clar ca nu iti poti planifica toata viata. Misterul vietii este cel care ne face sa asteptam ziua care vine. Nu pot sa stiu ce va urma, dar daca imi stabilesc un traseu pe care vreau sa il urmez, atat profesional, cat si personal, atunci sansele sa dau gres sunt mai mici. Cred cu tarie ca asa este cel mai bine, decat sa treci prin viata fara o tinta.
Asadar, cum mi-am dat eu seama ca am nevoie de o planificare pentru a-mi apropia viata de idealul visat?
Totul a inceput cand am terminat facultatea, m-am mutat in alt oras, la alta institutie de invatamant.
Fiind un mediu nou, mi-am dorit sa ma acomodez cat mai repede, drept pentru care m-am implicat in mai multe proiecte, mi-am asumat multe responsabilitati, si mai presus de acest lucru, am alerget dupa un loc de munca. Singurul moment al zilei cand ma mai vedeam cu jumatatea mea mai buna era seara cand, dupa 5 minute adormeam in bratele lui. Si a doua zi o luam de la capat.
Sunt la inceput de drum si am stat sa reflectez daca asta e viata pe care mi-o doresc. Evident, la scurt timp, a venit si raspunsul negativ.
La un eveniment la care am participat, si care avea ca tema construirea unei cariere de succes, am afla ca pentru a reusi in viata chiar este necesar sa te gandesti la un plan: care e scopul si ce trebuie sa faci ca sa il atingi?
Asa mi-am dat seama ca aceeasi regula poate fi aplicata si pentru viata in general. Vreau sa am o cariera de succes si o familie frumoasa. Poate parea un gest de egoism sa ni le dorim pe toate, dar eu nu cred ca este.
Asa am inceput sa planific. Daca aveam un spirit vizionar, as fi putut face acest lucru de mult timp, dar nu este tarziu.
Pentru ca nu m-am mutat de chiar asa mult timp cu logodnicul meu, pana zilele acestea nu am avut prea mult interes si timp sa organizez toate lucrurile noastre. Asa ca, m-am trezit ca dulapul meu de haine era ticsit cu lucruri fara folos, iar iubitul meu se chinuia cu un spatiu mic de depozitare.
Primul pas si primul obiectiv al meu: sa scap de lucrurile nefolositoare si sa impart spatiul astfel incat sa fie comod pentru amandoi. Nici nu pot sa va spun ce sentiment de implinire m-a cuprins la final, cand totul era exact asa cum imi imaginam. Mai mult de jumatate din lucrurile mele ocupau spatiu degeaba. Am pus la cale chiar si un sistem de etichetare. Fiecare raft are eticheta care contine numele fiecaruia dintre noi si categoria de lucruri care sunt stocate in acel loc.
Am facut acest lucru pentru a respecta spatiul celuilalt, dar si pentru a pastra ordinea cat mai mult timp.
Cred ca asa e si in viata. Tragem dupa noi la nesfarsit lucruri de care nu ne folosim, si uitam sa facem loc celor care merita si care ne sunt utile. Tocmai de aceea, pas cu pas, trebuie sa ne planificam viitorul si sa lasam in urma ceea ce ne tine in spate. O viata avem si trebuie sa o traim asa cum ne place. Mie imi place sa ma organizez. Altora le place altceva. Important e sa stim ce anume ne face fericiti si sa fugim spre acel “ceva”.
