Acum insa, vremea ploioasa, imi da o stare de tristete si de singuratate. E asa urat, cand totul se intuneca, cand bate vatul, de fapt vijelia, si cand ploaia turbata, se bate de geamul casei tale. Ai impresia ca vine sfarsitul lumii, si nu imi place. Si daca mai ai si copii, pe langa tine e si mai grav. De ce? Fiindca ii vezi cum plang, de teama sa nu se intample ceva. Si nu poti sa ii linistesti. Salvarea sunt desenele animate, insa daca e luat curentul, mai greu cu desenele. Motiv pentru care, ne apucam de cantat, spus povesti si alte treburi de genul acesta. Noroc ca in zona noastra, nu prea sunt furtuni. Dar si cand ploua, nu mai iesi din casa, o saptamana.
Imi amintesc o data cand veneam de la serviciu, m-a prins o ploaie din aia serioasa, cu vant putenic. Abia am reusit sa ma adapostesc. Ma lua efectiv, vantul de pe picoare. Umbrela mi-a rupt-o, semafoarele nu mergeau, alarmele la masini au pornit singure, iar eu eram in plina starada, total depasita de situatie. M-am udat pana la piele. Imi amintesc, ca pana si mall-ul din oras a fost inundat. Dupa ploaia asta, soarele a rasarit, imediat. De-asta nu imi place mie vremea ploioasa de nicio forma.