Doua stadii importante in relatia de cuplu

Stadiul de autonomie - partenerii sunt mai departe unul de celalalt ca niciodata, ei au interese si relatii in care celalalt nu este parte. In mod evident fiecare este centrat pe propriile interese si atentia lor este mai mult spre lume si mai putin spre teritoriul intim. Autonomia si individualismul primeaza. Partenerii se redescopera ca indivizi cu personalitati si cerinte specifice, uneori in conflict sau contradictie cu cerintele cuplului. Dezvoltarea individuala apare mai importanta ca intimitatea sau grija pentru mentinerea si dezvoltarea relatiei. Distorsiunile care pot sa apara in viata cuplului in aceasta faza sunt datorate:

i) hiperinflatiei stimei de sine a unuia din 3 parteneri,
ii) egoismului si mercantilismului; iii) competitiei dintre parteneri relativ la succes si recunoastere sociala. Stadiul de reapropiere - Odata ce partenerii, mai mult sau mai putin, si-au definit scopurile, mijloacele, si au descoperit identitatea si competenta, ei simt in mod natural nevoia unui spatiu privilegiat al sigurantei si protectiei, al ingrijirii si repaosului si partenerii incep sa se caute din nou cu dorinta de a recontrui intimitatea si sustinerea emotionala. Acum devin din nou vulnerabili pentru ca sunt emotionali.

Simbioza nu mai este cautata, pentru ca au inteles ca nu sunt identici, dar au nevoie de confort, liniste si tandrete. Se negociaza spontan un nou echilibru intre nevoia de independenta si nevoia de intimitate. Acum exista o singura problema, egala pentru fiecare din parteneri: cat de sensibila este granita dinte “eu” si “noi” si cum ea se stabileste si respecta.