Omul cu barca

Omul opri la marginea falezei, cobori alene, dezlega barca de pe capota masinii sale ( o Dacie 1300 ruginita!), o lansa la apa, ingnorind multimea de gura casca adunata in jur, apoi urca in ea. Marea era agitata, trimitind valuri inspumate spre mal, dar omul parea ca nu le baga in seama. Fara sa spuna nimic ( desi citiva ii strigasera sa renunte, fiind extrem de periculos), incepu sa visleasca in contra curentului. Catelul cu care venise ramase pe mal si scheuna jalnic, presimtind ceva. Dar omul era de neclintit. Vislea incontinuu. Escalada val dupa val, disparind si aparind un leoarca. Un om de pe mal, care-l recunoscuse de cum intrase in mare, spusese celorlalti ca barbatul isi pierduse mintile, dupa ce sotia sa se inecase in acelasi loc, si ca acesta pornise in cautarea ei. Barca ciudatului isi continua miraculos drumul printre valuri, devenind din ce in ce mai mica. La un moment dat disparu din raza vizuala a chibitilor de pe mal, care plecarasera fiecare la treburile lui, ca si cind nu s-ar fi intimplat nimic. Numai bietul catel continua sa schelalae jalnic.