Pagini de jurnal 3

Alte foi rupte, cu ciuda parca. Ceva stravaziu parea sa transpara din scrisul ei marunt si cursiv: frica. Brusc se gindise la drumul ei prin viata, care nu fusese niciodata mai drept ca in acel moment. Si ea ce facuse ? Daduse cu piciorul norocului pentru o meteahna de-a sa, pentru un derbedeu, de care se atasase, habar n-avea cum! Rostul lui ascuns, probabil, era s-o distruga, s-o faca sa sufere necontinit, s-o transforme int-o amoeba, intr-o masa amorfa, care sa nu raspunda decit la excitatiile lui. Lipsise permanent: si cind il iubise nebuneste, si cind il urise, si cind il asteptase. Aparea uneori ca din Cosmos, ca un meteorit, ii indruga verzi si uscate, se culca cu ea, apoi disparea fara urma. Cit de proasta putea fi ca sa accepte toate mizeriile astea ? Avea totul pe tava, nu-i lipsea nimic, in afara de nesiguranta unei vieti, pe care i-o oferea el. E drept ca ii mai era dor de el, il mai dorea uneori, dar viata o invatase ca se poate si fara „ Da-l dracului” scrise in final cu litere mari, semn ca luase o decizie.